Am aniversat 100 ani de existenta, de la fondarea Societatii Romane de Chirurgie, la 11 februarie 1898, de catre Prof. Th. Ionescu, unul dintre cei mai de seama reprezentanti ai chirurgiei romanesti de la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX, cel care a deschis portile chirurgiei moderne in tara noastra.

Nascuta ca o cerinta obiectiva a unui stat national care-si dobandise independenta si suveranitatea, Societatea Romana de Chirurgie (S.R.C.), a devenit o mare scoala de formare profesionala, morala si stiintifica, a chirurgilor romani si a reusit sa se mentina pe aceeasi linie cu toate vicisitudinile vremii. Scopul infiintarii S.R.C. a fost ca sa deprinda chirurgii romani cu gandirea, limbajul si stilul stiintific, modern, sa ridice si sa afirme chirurgia romana ca stiinta, arta si profesiune si sa o apropie de institutiile similare ale occidentului. La aceasta mare scoala nationala, fiecare chirurg a invatat ca desavarsirea lui nu are limite, a vazut in exemplul din fata lui omul pe care ar dori sa-l urmeze si a inteles ca numai respectul realitatii si adevarului stiintific reprezinta cheia de bolta a activitatii sale care-i da dreptul suveran asupra vietii bolnavului.

 Personalitatea fondatorului care nu si-a rezervat nimic pentru gloria personala, a avut o influenta hotaratoare asupra destinelor Societatii, reusind, treptat, sa impuna, in fata strainatatii, cuvantul chirurgilor romani. La acestea a contribuit, din plin, si revista “Chirurgia”, fondata to de Prof. Th. Ionescu, cu un an inainte (martie 1897). Pe parcursul existentei sale, in cadrul societatii s-au promovat noi tehnici, metode de investigatie si atitudini terapeutice, in toate specialitatile chirurgicale. Prin relatii ale S.R.C. cu alte societati de profil din strainatate, a fost posibil realizarea unor informatii si schimburi de idei care au permis atat dezvoltarea chirurgiei cat si a specialitatilor chirurgicale care, pe parcurs, au devenit societati independente. In afara de 2 perioade – 1910 – 1914 si 1925 – 1921- cand, datorita razboaielor balcanice si primului razboi mondial, societatea si-a intrerupt activitatea, ea a functionat in tot restul timpului, reusind sa adune in jurul sau un numar mare de elite chirurgicale, formate la scoala internatului si secundariatului, care s-au facut remarcate, in toate perioadele, prin activitatea prezentata in sedintele societatii si in revista.

Perenitatea S.R.C., in afara celor 2 perioade, s-a mentinut prin propagarea permanenta a noului prin prezentarea de noi tehnici chirurgicale – unele cunoscute ca fiind prioritati romanesti, prin tinuta academica si probitatea stiintifica a lucrarilor prezentate, prin discutiile puratate care, de multe ori, au fost adevarate pledoarii stiintifice, prin spiritul critic obiectiv fara caracter de polemica si prin clarificarea unor idei nesigure sau nefondate care au avut loc cu ocazia celor 18 congrese nationale, numeroaselor conferinte, simpozioane, consfatuiri si sedinte periodice ale filialelor judetenesi in zecile de mii de pagini ale celor 92 volume ale revistei Chirurgia.

Astazi cand ne confruntam cu o serie de dificultati ale tranzitiei si reformei, cand posibilitatile de dotare tehnica sunt mai reduse, dar cand exploxia stiintifica a ajuns pe culmi, se impune, din paretea chirurgilor romani, o mai mare unitate si un sprijin substantial acordat S.R.C. pentru a-si putea mentine si continua existenta.